Definita cuvantului eter
ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil și inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eter
TROCHITÉR s. n. tuberozitate a extremității superioare a humerusului. (< fr. trochiter) Vezi definitia »
SUPERFÚLGER, superfulgere, s. n. (Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decât în mod obișnuit. – Super- + fulger. Vezi definitia »
AUTOATELIÉR, autoateliere, s. n. Atelier mobil folosit la depanări și reparații de vehicule. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto2 + atelier. Vezi definitia »
MEISTERSÄNGER, meistersängeri, s. m. Trubadur medieval german. [Pr.: máistărzengăr] – Din germ. Meistersänger. Vezi definitia »
TÁLER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller. Vezi definitia »