tarabíșcă s.f. (reg.) tobă de porc. Vezi definitia »

DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »

întrecătúră s.f. (înv.) afectare, mofturi, fasoane. Vezi definitia »

a rămâne în pană expr. 1. a nu mai putea continua o activitate din lipsă de resurse materiale și / sau financiare. 2. a rămâne fără bani (temporar). Vezi definitia »

supercúpă s. f., g.-d. art. supercúpei; pl. supercúpe Vezi definitia »