CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre) Vezi definitia »

ANGUSTIRÓSTRU, -Ă adj. (despre păsări) cu ciocul îngust. (< fr. angustirostre) Vezi definitia »

MÁISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc. 2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister) Vezi definitia »

CONTRAPILÁSTRU s. m. pilastru alipit altuia. (< fr. contre-pilastre) Vezi definitia »

BATOMÉTRU s. n. instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apă de mare de la diferite adâncimi. (< fr. bathomètre) Vezi definitia »