PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. Vezi definitia »

TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik. Vezi definitia »

SCÉNIC, -Ă adj. 1. în legătură cu scena, referitor la scenă. 2. adaptat teatrului; de teatru. (< fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus) Vezi definitia »

DISTÓCIC, -Ă adj. Referitor la distocie. [< fr. dystocique]. Vezi definitia »

CÍSTIC¹, -Ă adj. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară. ♦ canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc. (< fr. cystique) Vezi definitia »