TRIBOLÓGIC, -Ă, tribologici, -ce, adj. Referitor la tribologie, de tribologie. – Din tribologie. Vezi definitia »

IEROGLÍFIC, -Ă, ieroglifici, -ce, adj. V. hieroglific. Vezi definitia »

TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica. Vezi definitia »

FONOMÍMIC, -Ă, fonomimici, -ce, adj. (În sintagma) Metodă fonomimică = metodă de predare a alfabetului prin descrierea repetată a sunetului cu ajutorul gesturilor, a mimicii etc. – Din it. fonomimico. Vezi definitia »

METAMÓRFIC, -Ă adj. (despre minerale, roci) care provine din metamorfism. (< fr. métamorphique) Vezi definitia »