pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni. Vezi definitia »

SINÁXĂ s. f. Nume dat adunărilor primilor creștini. – Din fr. synaxe, ngr. sínaxis. Vezi definitia »

FÂȘCÂITÚRĂ, fâșcâituri, s. f. (Reg.) Fâșcâit. – Din fâșcâi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »

ÎNȚEPENEÁLĂ s. f. (Rar) Stare a unui lucru sau a unei ființe țepene; înțepenire. – Înțepeni + suf. -eală. Vezi definitia »