Definita cuvantului asonanță
ASONÁNȚĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu asonanță
INADVERTÉNȚĂ s.f. Greșeală din neatenție; nepotrivire; neatenție. [Cf. fr. inadvertance, it. inavvertenza, cf. lat. inadvertentia]. Vezi definitia »
LĂMPÁȘĂ s. f. v. lămpaș. Vezi definitia »
BÚLĂ1, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz. 2. Sferă de metal sau de sticlă; glob. 3. (Med.) Formație asemănătoare unui chist, cu conținut seros, la nivelul pielii. – Fr. bulle (lat. lit. bulla). Vezi definitia »
CITEMOLÍZĂ s. f. distrugere a globulelor roșii. (< fr. cytémolyse) Vezi definitia »
stáncă2, stănci, s.f. (pop.) 1. stăncuță, cioacă, ciochiță. 2. (reg.) cioară. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare închisă. Vezi definitia »