ANTAGONÍSM s. n. 1. contradicție antagonistă; rivalitate. 2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe. 3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți. (< fr. antagonisme) Vezi definitia »

BEHAVIORÍSM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare]. Vezi definitia »

AUTOCRATÍSM s. n. Concepție, doctrină bazată pe autocrație (1). [Pr.: a-u-] – Autocrat + suf. -ism. Vezi definitia »

s.m. Cuvant de origine sumero-akadiana,= zeul care va stapani lumea, / zeul din umbra, necunoscut inca, nestiut de nimeni. Vezi definitia »

MALLARMEÍSM s.n. (Liv.) Imitație a poeziei lui Mallarmé, care acordă o mai mare importanță muzicii cuvintelor decât sensului lor. [< Mallarmé, poet simbolist francez + -ism]. Vezi definitia »