ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoșii sufletul mieu și cu bărbații încruntători viiața mea, întru a carora mîni iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v. Etimologie: magh. adomány. Cf. aslam, mîzdă, ujurie. Vezi definitia »

țiflă, țifle s. f. (intl.) denunțător, informator. Vezi definitia »

CRUCIÉRĂ s. f. 1. ansamblu de acțiuni sistematice de luptă duse pe comunicațiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia. 2. croazieră sistematică și de lungă durată între două porturi. (< it. crociera) Vezi definitia »

bấcă, bâci, s.f. (reg.) mamă. Vezi definitia »

-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „colecție”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris și -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke]. Vezi definitia »