ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. Vezi definitia »

HEMATOGLOBINOMÉTRU s.n. (Med.) Hematocrit. [< fr. hématoglobinomètre]. Vezi definitia »

LIZIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea cantității de apă de ploaie infiltrată în sol. (< fr. lysimètre) Vezi definitia »

ARGENTOMÉTRU s.n. (Fiz.) Colorimetru pentru determinarea conținutului în argint al unei soluții. [< fr. argentomètre]. Vezi definitia »

DECALÍTRU s. m. unitate de măsură pentru volum, de 1⁰ litri. (< fr. décalitre) Vezi definitia »