ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. [Var.: adâncătúră s. f.] – Adânci + suf. -tură. Vezi definitia »

leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă. Vezi definitia »

ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură. Vezi definitia »

DEJALÉNĂ s.f. Țesătură fină de bumbac, folosită pentru confecționarea cămășilor bărbătești, a bluzelor etc. [Pl. -ne, -nuri, var. dejalen s.n. / cf. engl. delaine]. Vezi definitia »

NEFROÍDĂ s.f. (Liv.) Curbă plană având aproximativ conturul aparent al rinichilor. [Pron. -fro-i-. / cf. gr. nephros – rinichi, eidos – formă]. Vezi definitia »