OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire) Vezi definitia »

DURALUMÍNIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor, folosit în aeronautică și în construcții mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin]. Vezi definitia »

STÁDIU s. n. etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază. (< fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium) Vezi definitia »

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. Vezi definitia »

BACIU, Ion (n. 1931, Bratelu, jud. Sibiu), dirijor român. Prof. univ. la Iași; dirijor al filarmonicii din același oraș. Vast repertoriu universal și românesc (predilecție pentru creația enesciană). Vezi definitia »