APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus) Vezi definitia »

EXTRUZÍV, -Ă adj. referitor la extruziune. ♦ rocă ~ă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid. (< fr. extrusif) Vezi definitia »

SUBSTANTÍV², substantivi, adj.m. (În expr.) Colorant substantiv = Colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților. – Fr. substantif (lat. lit. substantivus). Vezi definitia »

ERGATÍV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif) Vezi definitia »

COPULATÍV, -Ă adj. 1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel. ♦ verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție ~ă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus) Vezi definitia »