CONCÉSIE s.f. Îngăduință; cedare, renunțare benevolă (la ceva) în favoarea cuiva; concesiune (2) [în DN]. ♦ Figură de retorică constând din acordarea unei aprobări a poziției părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio]. Vezi definitia »

OXIGENOTERAPÍE s. f. tratament al anoxiei prin inhalații sau injecții cu oxigen. (< fr. oxygénothérapie) Vezi definitia »

vasoconstrícție (-ți-e) s. f., art. vasoconstrícția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstrícției; pl. vasoconstrícții, art. vasoconstrícțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

AGEUZÍE s. f. pierdere patologică a simțului gustativ. (< fr. agueusie) Vezi definitia »

HEPARINOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a heparinei. (< fr. héparinothérapie) Vezi definitia »