SCINTI-/SCINTILO- elem. „scânteie”, „scintilație”. (< fr. scinti-, scintillo-, cf. lat. scintilla) Vezi definitia »

POMOSTÍ, pomostesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A astupa, a nivela cu pământ bătătorit partea de jos, pe care se calcă, a unei încăperi. ♦ Intranz. (Despre ape) A depune aluviuni, a se împotmoli. – Din scr. pomostiti. Vezi definitia »

toti aici suntem uniti Vezi definitia »

TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă. ♦ A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc. 2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului. 3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tărtja. Vezi definitia »

cohâltí, cohâltésc, vb. IV (reg.) a nu mai putea, a fi extenuat; a cădea de foame, a fi lihnit. Vezi definitia »