Definita cuvantului auspiciu
AUSPÍCIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu auspiciu
ROZÍU, -ÍE, -rozii, adj. (Rar) Trandafiriu. – Roz + suf. -iu. Vezi definitia »
PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium]. Vezi definitia »
INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice) Vezi definitia »
ENDOCRÁNIU s. n. fața internă a cutiei craniene. (după fr. endocrâne) Vezi definitia »
ORATÓRIU1, oratorii, s. n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire. Vezi definitia »