CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam. Vezi definitia »

EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion) Vezi definitia »

POLIGÁM adj. (Despre plante) Care are atât flori hermafrodite, cât și unisexuate pe același individ. // s.m. Bărbat însurat cu mai multe femei în același timp. [< fr. polygame, cf. gr. polys – numeros, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

salám (salámuri), s. n. – Mezel, cîrnat. – Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι. Vezi definitia »

nam idee Vezi definitia »