ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv). Vezi definitia »

teșméc, teșmécuri, s.n. (înv.) înșelătorie. Vezi definitia »

ciofléc, cioflécuri, s.n. (reg.) 1. pahar mic, ciocan de țuică. 2. jumătate de dovleac. 3. lemn mic și scurt, ramură cazută jos. Vezi definitia »

Amestec omogen de zapada,ghiata,apa shi noroi Vezi definitia »

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic. Vezi definitia »