țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). Vezi definitia »

abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose) Vezi definitia »

METRÍTĂ s. f. inflamație a uterului. (< fr. métrite) Vezi definitia »

RADIOREZISTÉNȚĂ s.f. Rezistență a țesuturilor vii față de acțiunea radiațiilor ionizante. [Cf. fr. radiorésistance]. Vezi definitia »

RECTÍTĂ s. f. inflamație a rectului; proctită. (< fr. rectite) Vezi definitia »