PULSATÍV, -Ă adj. Care provoacă pulsații. [< fr. pulsatif]. Vezi definitia »

CONECTÍV, -Ă adj. Care poate fi conectat, care se conectează. // s.n. 1. (Log.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. 2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. ♦ Țesut celular. 4. (Mat.) Operator. [Cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. connettivo]. Vezi definitia »

CONVÍV, -Ă, convivi, -e, s.m.și f. (Livr.) Comesean. – Din fr. convive, lat. conviva. Vezi definitia »

DISIPATÍV, -Ă adj. Care disipează. [Cf. fr. dissipatif]. Vezi definitia »

ÍPSATIV, ipsative, adj. 1. De sine (> lat. ipse) 2. (concept psihologic) Măsură ipsativă = indică un tip specific de măsurare în care respondenții, compară cele mai potrivite opțiuni, din care aleg una singură, respectiv pe cea cu care se identifică situațional )se mai numește și scala cu opțiuni forțate, închise 3. Comparație ipsativă = folosită de asemenea în testarea standardizată, pentru compararea diferențelor semnificative din scorurile subtestelor. (sursa:www.wikipedia.org) Vezi definitia »