Definita cuvantului ipsativ
ÍPSATIV, ipsative, adj. 1. De sine (> lat. ipse) 2. (concept psihologic) Măsură ipsativă = indică un tip specific de măsurare în care respondenții, compară cele mai potrivite opțiuni, din care aleg una singură, respectiv pe cea cu care se identifică situațional )se mai numește și scala cu opțiuni forțate, închise 3. Comparație ipsativă = folosită de asemenea în testarea standardizată, pentru compararea diferențelor semnificative din scorurile subtestelor. (sursa:www.wikipedia.org)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu ipsativ
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Privitor la afect sau la sentimente. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental. – Fr. affectif (lat. lit. affectivus) Vezi definitia »
FESTÍV, -Ă adj. de sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. (< it. festivo, lat. festivus) Vezi definitia »
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif. Vezi definitia »
DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif) Vezi definitia »
DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncție. ◊ propoziție disjunctivă (și s. f.) = propoziție coordonată care se găsește într–un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus) Vezi definitia »