PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. Vezi definitia »

OXIGENOTERAPÍE s. f. tratament al anoxiei prin inhalații sau injecții cu oxigen. (< fr. oxygénothérapie) Vezi definitia »

–FAZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de vorbire”. [< fr. -phasie, cf. gr. phasis]. Vezi definitia »

POLINÍE², polinii, s. f. Canal navigabil printre ghețurile marine. – Din fr. polynie. Vezi definitia »

PĂCĂTOȘÉNIE, păcătoșenii, s. f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. -enie. Vezi definitia »