MANUELÍN adj. n. Stil manuelin = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI și care ajunge la apogeu în timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. [< fr. manuélin]. Vezi definitia »

pehín, pehíni, s.m. (reg.) jneapăn. Vezi definitia »

CERTOZÍN s.m. Călugăr al unui ordin întemeiat în 1084 de San Bruno în Alpii francezi. ♦ (Fig.) Om retras, singuratic. [< it. certosino, cf. Certosa – nume italian al mănăstirii la Grande Chartreuse]. Vezi definitia »

rechin, rechini s. m. (intl.) 1. polițist. 2. procuror. 3. recidivist lipsit de scrupule. 4. persoană cu autoritate în mediul de detenție prin vechimea sa în închisoare. Vezi definitia »

NERVÍN adj., s.n. (Medicament) care calmează sau întărește nervii. [Cf. fr. nervin]. Vezi definitia »