MARGINALÍSM s. n. (ec.) curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. (< fr. marginalisme) Vezi definitia »

CULTÍSM s.n. 1. Bogăție, afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 2. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, opus celui popular. [< fr. cultisme]. Vezi definitia »

LAMBDACÍSM s. n. tulburare a vorbirii constând în imposibilitatea de a pronunța litera l. ◊ aliterație în repetarea sunetului l. (< fr. lambdacisme, lat. lambdacismus) Vezi definitia »

ARTERIOSPÁSM s. n. contracție spasmodică a pereților arteriali. (< fr. artériospasme) Vezi definitia »

ULTRAMONTANÍSM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr. ultramontanisme]. Vezi definitia »