RECEPTÁCUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum) Vezi definitia »

a măsura cu ochiometrul / cu ochioscopul expr. a măsura cu aproximație / din ochi. Vezi definitia »

a vedea pe dracul / pe naiba expr. a avea necazuri mari. Vezi definitia »

kiahiul/kiahul, s.n. – (turc. înv.) partea de sus a veșmântului la femeile musulmane, care acoperă bustul Vezi definitia »

serviciul urbanism Vezi definitia »