POLARIZÁRE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capătă însușirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizație. ♦ Proces fizic prin care raza de lumină își schimbă mișcarea normală ondulatorie pe mai multe planuri într-o mișcare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. 3. Diferențiere și dezvoltare în direcții deosebite a sensurilor unui cuvânt care avea inițial un singur înțeles. ♦ (Fil.) Formare a unor termeni opuși polari. [< polariza]. Vezi definitia »

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; adăpost. Vezi definitia »

DEZONORÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezonora și rezultatul ei; necinstire; decădere morală. [< dezonora]. Vezi definitia »

REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce. Vezi definitia »

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoșire, întremare, întărire. – V. înzdrăveni. Vezi definitia »