Definita cuvantului locatar
LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș). – Din fr. locataire.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locatar
șulfár, șulfári, s.m. (reg.) nume depreciativ dat de țărani persoanelor care se îmbracă în haine țărănești. Vezi definitia »
INTRANUCLEÁR, -Ă adj. din interiorul nucleului. (< fr. intranucléaire, engl. intranuclear) Vezi definitia »
ȘISTÁR s. n. v. șiștar. Vezi definitia »
VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris) Vezi definitia »
LINIÁR, liniáre, II. S. n. Riglă (1.). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z