BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor. Vezi definitia »

răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca). Vezi definitia »

PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. Vezi definitia »

referitor la un organism animal sau vegetal care se afla peste tot Vezi definitia »

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur). Vezi definitia »