HIPOFUNCȚIÚNE, hipofuncțiuni, s. f. V. hipofuncție. Vezi definitia »

RADIOSTAȚIÚNE s.f. v. radiostație. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection. Vezi definitia »

EVICȚIÚNE s.f. (Jur.) Deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. éviction, lat. evictio]. Vezi definitia »

PROSTITUȚIÚNE s.f. v. prostituție. Vezi definitia »