válma (pop.; în expr.) s. f. art. Vezi definitia »

LÁMA¹ s. m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la calmuci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. Vezi definitia »

JÁMA s.f. (Geol.) Puț carstic sau aven de mari dimensiuni. [< fr., engl. jama]. Vezi definitia »

întremá (întreméz, întremát), vb. – 1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează). Vezi definitia »

PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. Vezi definitia »