ORDINÁR, -Ă adj. 1. Comun, obișnuit. ♦ (Mat.) Fracție ordinară = raport între două numere întregi. 2. Inferior din punct de vedere calitativ; rău, prost. ♦ Vulgar, scârbos; josnic. [Cf. fr. ordinaire, lat. ordinarius]. Vezi definitia »

JUXTAARTICULÁR, -Ă adj. (anat.) în imediata apropiere a unei articulații. (< engl. juxtarticular) Vezi definitia »

MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar. Vezi definitia »

LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire. Vezi definitia »

SUPRANUMERÁR, -Ă adj. Care se adaugă, care vine peste numărul fixat, necesar, obișnuit. [< supra- + numerar, după fr. surnuméraire]. Vezi definitia »