LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) Vezi definitia »

RANCHIÚNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune]. Vezi definitia »

ȘALÁNDĂ s.f. v. șaland. Vezi definitia »

RATIÉRĂ s. f. dispozitiv la războiul mecanic de țesut, care ridică și coboară ițele. (< fr. ratière) Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s. f. serie de variații care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. (< fr. orthogenèse) Vezi definitia »