ARMONÍE¹, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »

PUNGĂȘÍE, pungășii, s. f. Faptă de pungaș; furt, hoție; escrocherie, înșelătorie. – Pungaș + suf. -ie. Vezi definitia »

COPROSCOPÍE, coproscopii, s. f. (Med.) Examen (microscopic) al materiilor fecale. – Din fr. coproscopie. Vezi definitia »

RAPSODÍE, rapsodii, s. f. 1. (În Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de rapsozi; cântec epic. 2. Compoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente variate, inspirate adesea din folclor. – Din fr. rhapsodie. Vezi definitia »

tie iti ti Vezi definitia »