NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. Vezi definitia »

ANABOLÍSM s. n. Totalitatea proceselor biochimice care au loc în organismele vii, asigurând producerea substanțelor necesare vieții. – Fr. anabolisme. Vezi definitia »

VORTICÍSM s. n. mișcare artistică de avangardă apărută în Anglia în al doilea deceniu al sec. XX, care lega arta și poezia de mecanicism și de civilizația industrială modernă, propunând organizarea formelor într-un sistem de unghiuri și de curbe în jurul unui punct determinat. (< engl. vorticism) Vezi definitia »

TEBAÍSM s. n. intoxicație cu opiu. (< fr. thébaïsme) Vezi definitia »

xeromorfísm s. n. Vezi definitia »