METODÍSM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr. méthodisme]. Vezi definitia »

TABUÍSM s. n. caracter de tabu, interdicție bazată pe tabu. (< tabui + -ism) Vezi definitia »

PITAGORÍSM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [Var.: pitagoreísm s. n.] – Din fr. pythagorisme. Vezi definitia »

PANAMERICANÍSM s. n. tendință spre dezvoltarea și instituționalizarea relațiilor între statele continentului american. (< fr. panaméricanisme) Vezi definitia »

STRĂINÍSM s. n. element lexical de origine străină, de jargon; inism. (< străin + -ism) Vezi definitia »