ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique. Vezi definitia »

pránic (pránice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans. Vezi definitia »

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique. Vezi definitia »

ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique]. Vezi definitia »