GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”). Vezi definitia »

PROSILOGÍSTIC, -Ă adj. Care are caracterul unui prosilogism. [< fr. prosyllogistique]. Vezi definitia »

DIASTEMÁTIC, -Ă adj. 1. notație ~ă = sistem de notație muzicală simplă, fără indicații asupra duratei sunetelor. 2. glandă ~ă = glandă interstițială a testiculului; insuficiență ~ă = insuficiență a acestei glande. (< fr. diastématique) Vezi definitia »

HELMÍNTIC, -Ă adj. provocat de helminți. (< fr. helmintique) Vezi definitia »

MEFÍTIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique. Vezi definitia »