NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german]. Vezi definitia »

PARAMAGNETÍSM s.n. Proprietate a corpurilor de a se magnetiza temporar în direcția intensității locale a câmpului magnetic. [< fr. paramagnétisme]. Vezi definitia »

CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme) Vezi definitia »

ZOOMAGNETÍSM s.n. Magnetism animal. (din fr. zoomagnétisme) Vezi definitia »

APRAGMATÍSM s. n. incapacitate de a acționa coerent, de a coordona ansamblul acțiunilor parțiale care concură la realizarea unui scop util. (< fr. apragmatisme) Vezi definitia »