cobzi, cobzesc v. t., v. r. v. cobzări. Vezi definitia »

GEPÍZI s. m. pl. Populație germanică originară din Scandinavia, care, prin sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. Vezi definitia »

ACIZI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Compuși chimici care, conform teoriei disociației electronice (S. Arrhenius, 1887), în soluție apoasă, eliberează ioni de hidrogen, au gust acru și înroșesc hîrtia de turnesol. Prin înlocuirea hidrogenului cu metale formează săruri. După numărul de ioni pe care îi eliberează, a. pot fi monobazici, dibazici etc., iar din punct de vedere al comportării electrolitice pot fi tari și slabi. A. sînt considerați, conform teoriei protolitice (Brönsted-Lowry, 1923), substanțe capabile să accepte electroni. Vezi definitia »

BRAZI, com. în jud. Prahova; 8.227 loc. (1991). Centrală electrică și de termoficare (600 MW). Combinat petrochimic cu fabrică de cauciuc sintetic. Stație de c. f. Vezi definitia »

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji. Vezi definitia »