Definita cuvantului bifor
BIFÓR, -Ă adj. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. 2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii. (< it. bifora)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bifor
ÎNĂLTIȘÓR, -OARĂ, înăltișori, -oare, adj. Înăltuț. [Var.: năltișór, -oáră adj.] Înalt + suf. -ișor. Vezi definitia »
MÂGLISITÓR, -OÁRE, mâglisitori, -oare, adj. (Reg.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. – Mâglisi + suf. -tor. Vezi definitia »
ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor. Vezi definitia »
PREVARICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care își încalcă îndatoririle legale; care trădează o cauză. [Cf. lat. praevaricator, fr. prévaricateur]. Vezi definitia »
bujór (-ri), s. m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față). Vezi definitia »