ALDOLAZEMÍE s. f. prezența aldolazei în serul sangvin. (< fr. aldolasémie) Vezi definitia »

DISCROMÍE s.f. (Med.) Tulburare în pigmentarea normală a pielii. [Gen. -iei. / < fr. dyschromie, cf. gr. dys – dificil, chroma – culoare]. Vezi definitia »

PNEUMORAGÍE s.f. (Med.) Infiltrație de sânge în țesutul pulmonar. [Gen. -iei. / < fr. pneumorragie, cf. gr. pneumon – plămân, rhage – ruptură]. Vezi definitia »

VÂNTĂRÁIE s. f. (Reg.) Vântoasă (1). – Din vânt + suf. -ăraie. Vezi definitia »

ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie. Vezi definitia »