IZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii. 4. influență egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie) Vezi definitia »

nebleznicíe, nebleznicíi, s.f. (reg.) prostie, stupiditate; nepricepere. Vezi definitia »

SCRIBOMANÍE s. f. scriptomanie. (< fr. scribomanie) Vezi definitia »

SÁLCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis. Vezi definitia »

LIPURÍE s.f. (Med.) Eliminare de lipide prin urină. [Gen. -iei. / < fr. lipurie, cf. gr. lipos – grăsime, ouron – urină]. Vezi definitia »