HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic. Vezi definitia »

ADJURÁȚIE s.f. (Liv.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele adjuro te. 2. Rugăminte insistentă, implorare. [Gen. -iei, var. adjurațiune s.f. / cf. lat. adiuratio, fr. adjuration]. Vezi definitia »

FRONTOLOGÍE s. f. parte a meteorologiei care studiază fronturile (5). (< fr. frontologie) Vezi definitia »

HIPOKALIEMÍE s. f. diminuare a cantității de potasiu din sânge; hipopotasemie. (< fr. hypokaliémie) Vezi definitia »

vâlhovníe s.f. (înv.) magie. Vezi definitia »