gérmen (gérmeni), s. m. – 1. Sămînță care dă naștere unei ființe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinație, s. f.; germinativ, adj.; Germănar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creație a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal. Vezi definitia »

POLIGÉN, -Ă adj. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite mai multe derivate pentru o valoare dată a variabilei. (< fr. polygène) Vezi definitia »

MIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène) Vezi definitia »

mínten adv. – Imediat, ca urmare. – Var. minteni, mintenaș. Mag. menten (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 145). În Trans. Vezi definitia »

IMUNOGÉN, -Ă adj. care produce imunitate. (< fr. immunogène) Vezi definitia »