ECLECTÍSM s. n. 1. îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse. ◊ lipsă de consecvență în convingeri, în teorii. 2. sistem de concepții care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire ceea ce pare mai adecvat. ◊ (arhit., arte) îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați. (< fr. éclectisme) Vezi definitia »

HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism) Vezi definitia »

ORGANÍSM s. n. 1. corp viu, organizat prin metabolism și reproducere; ființă. 2. (fig.) ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație. 3. asociație de persoane, societate oficială recunoscută. (< fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus)) Vezi definitia »

LIRÍSM s. n. conținut liric, inspirație, atitudine lirică; liricitate. (< fr. lyrisme) Vezi definitia »

AEROMODELÍSM s. n. 1. tehnica construirii de aeromodele. 2. activitate sportivă pentru construcția și lansarea aeromodelelor. (< fr. aéromodélisme) Vezi definitia »