HEMIALGÍE, hemialgii, s. f. (Med.) Durere limitată la o singură parte a corpului. [Pr.: -mi-al-] – Din fr. hémialgie. Vezi definitia »

CURĂȚÍE s. f. (Înv.) Cinste; nevinovăție, castitate. – Curat + suf. -ie. Vezi definitia »

CONDÍȚIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 3. Întâmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. ◊ Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condițiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione]. Vezi definitia »

SENSITOMETRÍE s. f. Ansamblu de metode folosite pentru determinarea sensibilității materialelor fotografice în raport cu intensitatea și compoziția spectrală a radiației luminoase, cu durata și caracterul expunerii, precum și în raport cu modul de prelucrare a materialului. – Din fr. sensitométrie. Vezi definitia »

SINUSCOPÍE s.f. Examen al sinusurilor oaselor feței. [Gen. -iei. / < fr. sinuscopie, cf. lat. sinus – cavitate, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »