babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc. Vezi definitia »

SIÉSTĂ s. f. odihnă de după prânz. (< fr. sieste) Vezi definitia »

săvârșitúră, săvârșitúri, s.f. (înv.) terminare, sfârșit; lucru terminat. Vezi definitia »

ENOLÁZĂ s.f. Enzimă care intervine în procesul de fermentație alcoolică. [< fr. énolase]. Vezi definitia »

METACRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a criticii. [Gen. -cii. / < germ. Metakritik]. Vezi definitia »