ABÁTE vb. III. 1. tr., refl., intr. A (se) îndepărta de la o direcție, normă, linie de conduită etc. 2. tr. A doborî. 3. refl. A se năpusti, a cădea. [Cf. fr. abatire, it. abbattere]. Vezi definitia »

INCORIGIBILITÁTE s.f. (Rar) Neputința de a se corija, de a se îndrepta. [Cf. fr. incorrigibilité]. Vezi definitia »

adiacente Vezi definitia »

FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté]. Vezi definitia »

ONCTUOZITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi onctuos. ♦ Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafețele a două piese care alunecă una peste alta cu presiune, asigurând ungerea lor. 2. Fig. Atitudine, comportare mieroasă, insinuantă. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. onctuosité. Vezi definitia »