poáșcă¹, poáște, s.f. (reg.) 1. pieptar sau cojoc din piele de oaie de calitate inferioară; poșcălău, poștin; cojoc vechi și rupt. 2. persoană bătrână și slabă. Vezi definitia »

PENTÉLICĂ adj. marmură ~ = marmură albă, fără striații. (< fr. pentélique) Vezi definitia »

HAMÁDĂ, hamade, s. f. Podiș în deșerturile din zonele intertropicale, în special în Sahara, acoperit cu pietre colțuroase, rezultat al dezagregării. – Din fr. hamada. Vezi definitia »

colódă, colóde, s.f. (reg.) copac rupt de vânt și căzut la pământ; vivoră, corină, căzătură. Vezi definitia »

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza. Vezi definitia »