VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Vezi definitia »

saichíu s.n. (reg.) substanță grasă cu care se alimentează opaițul și candela. Vezi definitia »

VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire) Vezi definitia »

BIDIDÍU s. m. v. bidiviu. Vezi definitia »

DETÁLIU s.n. Element (neesențial) al unui întreg; amănunt. ◊ În detaliu = amănunțit; (a vinde) în detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amănuntul. ♦ lucru mărunt, lipsit de importanță; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerată și izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. détail, cf. it. dettaglio]. Vezi definitia »